Siguranta persoanei in spatiul web
În schimb (o parte din) aceste servicii încearcă să câştige din reclama pe care o vând. Iar reclama pe Internet cere o cunoaştere cât mai bună a utilizatorului, care se poate obţine din datele pe care le dai sau din site-urile pe care le vizitezi. Orice cumpărător de reclama ar vrea să ştie ca mesajul lui se duce exact la publicul ţintă care este interesat de produsul său. (de ex. feminin, 25-30 de ani, venituri medii, etc.). De aici şi până la o serie de servicii care iţi dau un spaţiu în care să te distrezi, în schimbul datelor persoanale nu este decât un singur pas. Care a fost facut deja de ceva timp. Daca vorbeşti cu tinerii de astăzi pot să remarci că, în ciuda dezvoltării Internetului, noţiunea de viaţă privată nu este modificată major. Ei voi în continuare ca jurnalul lor să nu fie citit de părinţi, ca să poată să aibă telefonul propriu, ca să ştie doar ei în ce club au fost aseară sau pe cine au întâlnit, etc. Problema este că uneori pun aceste date pe Internet, doar pentru prieteni, fără să-şi dea seama că de fapt ele pot fi văzute şi de alţii.Care sint modelele legale de protectie a vietii private si cit de active ar trebui sa fie statul in acest domeniu?Putem vorbi de doua atitudini, aparent contradictorii, ale statului în relaţie cu protecţia vieţii private.O atitudine pasivă care trebuie să se refere la orice acţiune a statului care ar aduce atingere vieţii private. Aici ne referim ca, de exemplu, statul nu ar trebui să întreprindă nicio acţiune de supraveghere sau interceptare a comunicaţiilor unei persoane. Acest concept de a întelege dreptul la viaţă privată ca cel de a „fi lăsat
în pace” (to be left alone) este o exprimare de origine americana.
Acest concept care este inclus în Convenţia Consiliului Europei din 1981 referitoare la protectia utilizatorilor cu privire la procesarea automata a datelor personale, iar mai apoi implementat în toate statele membre UE prin Directiva 95/46/EC, stabilind astfel rolul activ al statului în legatură cu procesarea datelor cu caracter personal.
Aceasta înseamna în practică stipularea condiţiilor în care se poate face procesarea datelor cu caracter personal, drepturile utilizatorilor, precum şi crearea unei autorităţi independente în fiecare stat membru care să vegheze la respectarea principiilor incluse in lege.De ce oamenii sint foarte sensibili la orice tentativa a statului de supraveghere a vietii private, chiar justificata de scopuri grave (de gen directiva numita Big Brother), dar altfel participa voluntar tocmai la acest gen de retele sociale?Cred ca oamenii sunt mai sensibili la tentativele statului de supraveghere a vieţii private din cel putin doua motive. Primul este ca aceste acţiuni sunt extrem de vizibile, iar scopul lor este clar şi fără echivoc - supravegherea cetăţenilor (uneori justificat de necesitatea asigurării securităţii). Al doilea este ca aceste supravegheri (ca in cazul directivei privind pastrarea datelor de trafic de care vorbeai) privesc totalitatea cetatenilor, deci practic lipseste consimtâmintul persoanei cu privire la prelucrarea datelor personale – ceea ce incalca flagrant chiar principiile explicate mai sus. Asta pentru a nu mai aminti ca o astfel de decizie introduce practic o prezumţie de vinovăţie pentru toţi cetaţenii. În schimb acele reţelele sociale care pot duce la acelasi obiectiv (obtinerea informatiilor cu privire la legaturile dintre persoane) incep şi se dezvolta intr-un mod progresiv, se bazeaza pe faptul că devin la moda („trendy”) şi se promovează în mod agresiv ascunzând interesul comercial în spatele unor scopuri de divertisment.Ce reţea sociala aţi auzit ca îţi face reclama în sensul „Dă-ne datele persoanale, să vedem ce cerc de prieteni ai ca să-ţi vindem ce vor clienţii noştri !!” Toate vorbesc de Divertisment Social, Ţine legatura cu prietenii sau „Joacă-te, flirtează, oferă cadouri sau doar pierde vremea”. Deci nu-i aşa că-i cool, ca doar toţi prietenii tăi sunt acolo! Mai exista o distinctie importantă – în cazul reţelelor sociale ai posibilitatea să nu îţi faci cont, sau să iţi ştergi contul.Asistam la o renuntare de buna voie la sfera private, prin site-uri de genul Hi5 sau Facebook, cu efecte neasteptate? De pilda, refolosirea fotografiilor de acolo pe site-uri de gen cocalari.com sau pitzipoanca.org la un nivel jos sau prin folosirea acestor retele de catre companii pentru a verifica angajatii la un nivel ceva mai ridicat?
In Ianuarie 2010, Mark Zuckerberg, patronul Facebook a decretat: „Epoca vieţii private a murit ! (Universităţi americane au ridicat mănuşa şi au încercat să vada daca într-adevăr este adevărat sau nu. Concluzia a fost ca tinerii intre 18-24 de ani tin la fel de mult la viata lor privata ca adultii. Dar, in acelasi timp, cred ca legea ii protejeaza mai mult decit o face in realitate.
Cred ca concluzia este aceiasi şi în cazul României. Acum câteva zile întrebam la şcoala de vară de celor de la Sigur.info dacă cei prezenţi ştiu unde este localizata compania care administreaza Facebook. O singura voce rătăcită a încercat: Anglia ? (Răspunsul corect era California, SUA).
De altfel Facebook care are deja peste 1.5 milioane de conturi din Romania, inca nu are documentul major care priveste acest subiect - Politica privind Viata privata (Privacy Policy)- in limba romana.
Nici nu mai discutam despre drepturile utilizatorilor (de ex. dreptul de a sterge datele personale, chiar daca ti-ai dat acordul initial pentru publicarea lor), de dificultatile imense de a sterge definitiv si irevocabil contul de pe o anumite retea sociale, despre conflictul de legi in momentul in care ai avea o problema, etc. Doar ca toate aceste intrebari apar doar atunci raul a fost deja facut: Au, pozele mele au aparut pe pitzipoanca.org, ce fac ?, Oare compania la care am fost la interviu o fi vazut pozele de la ultimul chef ?
Si daca punerea unei poze pe Internet dureaza 5 secunde, scoaterea ei de pe Internet poate dura şi ani. (si in unele cazuri, in functie de cine si mai ales citi au copiat-o poti sa nu mai reusesti niciodata)
Deci avem de a face cu o renuntare de buna voie sau de o inducere in eroare savirsita in mod intentionat?
- Poate tine statul pasul cu acest schimbari? Si cum ar trebui sa o faca? Sa ne protejeze de noi insine?
Trebuie sa tina pasul!
Statul trebuie in primul rind sa informeze in mod corect si complet cetatenii despre ce inseamna viata privata, ca drept fundamental al omului. Daca anumite persoane, dupa ce stiu exact la ce se expun, decid ca vor sa faca publice toate datele persoanele pe Internet, pe site-ul X sau Y este in totalitate problema lor personala.
Principiile sunt aceleasi de la Convenţia Consiliului Europei din 1981. Toate autoritatile europene si nationale nu trebuie decit sa le interpreteze corect in relatie cu noile dezvoltari tehnologice si sa vegheze la respectarea lor. O problema mai deosebita se ridica in cazul companiilor cu activitate globala (ca Google, Facebook, Microsoft, Yahoo etc.). Dar si aici deja se discuta solutii.
Conferinta de anul trecut de la Madrid a autoritatilor pentru protectia datelor cu caracter personal a facut niste prim pasi pentru niste standarde minimale globale. Grupul de lucru Articolul 29, care reuneste aceste autoritati din Uniunea Europeana, a inceput sa ia la rost marile companii din domeniul Internet care incalca in mod clar legislatia din acest domeniu. Saptamina trecuta, autoritatea similara din Hamburg a început o investigatie in cazul Facebook, care ar fi prelucrat date personale fara consimtământul persoanelor vizate. Deci se poate, totul este sa se vrea.
http://www.eccromania.ro/noutati/cum-sa-cumperi-in-siguranta-pe-internet
http://www.slalompenet.ro/documents/masuri_de_siguranta.html
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/cit-de-frica-sa-ne-fie-de-internet
memoriile unei gheise: cartea sau filmul?
"Diferenţa dintre carte şi film este diferenţa a vedea şi a-ţi imagina, între a gîndi singur şi a ţi se spune cum şi ce să gîndeşti, între a avea propria viziune sau a avea viziunea regizorului "
Cartea am citit-o acum doua luni si filmul l-am vazut imediat ce am terminat cartea.Inca de la inceputul filmului am avut obiectii in legatura cu filmul si la final m-a facut sa cred ca am pierdut timp vizionand filmul.Pot afirma ca filmul "a stricat" mult imaginea lui Chiyo (inafara faptului ca actrita care a jucat rolul lui Chiyo exprima inocenta si puritatea ) .Pur si simplu treceau de la o ideea la alta si ,daca eu am citit cartea mi-as fi dorit sa apara mai multe imagini cu peisajele descrise in carte,cu reactiile personajelor si nu numai.
Sunt de parere ca daca cartea apare inaintea filmului ,filmul nu are succesul cartii dar daca filmul apare inaintea cartii(ca in cazul "AVATAR") tot nu ajuta la nimic.O carte este apreciata,din punctul meu de vedere,atunci cand scriitorul are notorietate si este apreciat de un public avizat si nu numai.Dar in cazul cand subiectul cartii este ecranizat de un regizor celebru ,si mai joaca si actori cunoscuti si apreciati ,desi cartea nu are succes filmul il poate avea.- Când citesc o carte îmi imaginez cum arata personajele, le aud vocile, vad decorurile, pictez un anumit zâmbet sau atribui un anumit accesoriu unui anume personaj. Fiecare dintre noi îsi foloseste imaginatia pentru a transpune povestea într-un anumit univers, care este total diferit de cel din imaginatia altcuiva.Filmul ne prezinta viziunea unei echipe si noi o acceptam ca atare iar imaginatia noastra ramâne în stand-by si e pacat. Eu poate as fi ales alta actrita pentru rolul principal, sau alt ton pentru a spune o anumita replica, dar, necitind cartea, nu am de unde sa stiu ce s-ar fi întâmplat în mintea mea.Mai mult, filmul este un rezumat al povestii, este axat pe actiune si pe evolutia personajelor dar renunta la nuante, renunta la descrieri, la introspectie, la analiza psihologica, la conflictele interioare si toate acestea reprezinta un mare minus caci lectura unei carti nu este doar o modalitate de petrecere a timpului liber, ci o exersare a capacitatilor intelectuale în vederea dezvoltarii lor.Asadar, aleg oricând cartea în locul filmului, mentionând ca de multe ori, de curiozitate, vizionez si ecranizarea, dar numai dupa ce mi-am creat eu însami propria regie la nivel mental.
REPORTAJ ...EXPLOZIA DE LA CERNOBAL
carti ecranizate
- -Codul lui Da Vinci, Dan Brown
- -Mizerabilii,Victor Hugo
- -Memoriile unei Gheise,Arthur Golden
- -Contele de Monte Cristo,Alexandre Dumas
- -Romeo si Julieta,William Shakespeare
- -Ion , Liviu Rebreanu
- -Stapanul Inelelor,Jude Fisher
- -Harry Potter,J.k.Rowling
- -Cel mai iubit dintre pamanteni,Marin Preda
- -Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi,Camil Petrescu
- 1."Crima si pedeapsa" ,Dostoievski - "Crime and Punishment "
2."Harry Potter",J K Rowling -Harry Potter
3."Ciuleandra" ,Rebreanu - Ciuleandra
4."Ratiune si simtire" ,Jane Austen- Ratiune si Simtire
5."Mizerabilii" , Victor Hugo -Mizerabilii
6."Twilight Saga", Stephanie Meyer- Twilight ,AMURG ,NEW MOON
7." The Memoirs of a Geisha ",Arthur Golden- The Memoirs of a Geisha
." Codul lui Da Vinci ", Dan Brown-The Da Vinci Code
9."Anna Karenina",Lev Tolstoi- Anna Karenina
10."The Godfather",Mario Puzo- The Godfather
curriculum vitae
Nume si prenume: Moraru Cristina
Adresa: sat Pausesti, com Dumesti,jud Iasi
Telefon: 0757397581
E-mail: cristinamoraru88@yahoo.com
Blog: http://moriscris.blogspot.com
Data nasterii: 27.06.1992
EDUCATIE SI FORMARE:
Scoala Primara: 1998-2004 Scoala Generala Mihail Sturzda,Pausesti
Gimnaziul: 2004-2008 – Scoala Generala Mihail Sturzda,Pausesti
Liceul: 2008 – prezent – Scoala Normala “Vasile Lupu” – IASI
APTITUDINI SI COMPETENTE PERSONALE:
Limba materna: romana
Limbi straine: Engleza ( scris – bine, citit – foarte bine )
Franceza ( scris – foarte bine, citit – foarte bine )
Competente si abilitati sociale: Am experienta muncii in echipa obtinute prin participarea la diferite proiecte, alaturi de alti elevi.
Competente si aptitudini organizatorice: Capacitati organizatorice dobandite prin activitatile Scolii Normale “Vasile Lupu” – IASI .
Competente si aptitudini de utilizare a calculatorului: o buna stapanire asupra programelor precum: Microsoft Word si Powerpoint,Excel si Acces.
Stire
La cateva ore dupa seismul care s-a produs la ora locala 16.53 (23.53, ora Romaniei) la numai 15 kilometri vest de Port-au-Prince, comunicatiile catre insula din Caraibe erau intrerupte aproape complet si nu era disponibil niciun bilant al victimelor. Ulterior, agentiile de presa au reusit sa transmita lumii intregi imagini cutremuratoare de pe strazile capitalei haitiene. Multe dintre ele au ajuns pe Twitter si de acolo mai departe.
Ambasadorul Republicii Haiti in Mexic a dat asigurari miercuri ca presedintele haitian, Rene Preval, ''este in viata'', dupa puternicul seism care a lovit capitala Port-au-Prince si a provocat prabusirea palatului prezidential. Acesta a fost serios avariat, precum si cladirile unor ministere din imprejurimi.
Ajuta-i sa zambeasca!Reda-le bucuria de a fi!
Elevii normalisti din clasele a V-a B, a X-a D,clasele a XI-a, a XII-a C au inteles sensul solidaritatii. Activitatea de voluntariat " Doneaza un martisor copiilor sinistrati din Haiti" urmareste sensibilizarea tuturor celor care pot, prin gestul lor, readuce zambetul intr-o lume care poate fi considerata infernul prezentului. Activitatea a presupus doua ateliere in cadrul carora au fost confectionate peste 150 de felicitari dedicate zilei de 8 Martie, realizate integral din materiale reciclabile. Protagonistii acestor ateliere sunt elevii clasei a V-a B, coordonati de profesor Elsa Niculescu si prof. Luminita Popa. I-au sustinut in demersul lor, de asemenea, elevii clasei a X-a D ,clasele a XI-a si cei ai clasei a XII C, care au realizat materialele de promovare a activitatii de voluntariat ce presupune distribuirea tuturor felicitarilor la nivelul scolii. Banii rezultatidin aceasta colecta vor fi depusi intr-un cont special creat pentru sinistratii din Haiti. Eforturilor lor s-au alaturat si membrii Consiliului Elevilor Normalisti, si profesorii Elena Manuca, Alexandru Sebastian, Razvan Ciuhureanu.
http://normalistii.isgreat.org
http://elweb2.wordpress.com
Competitia nationala pentru licee: Fi reporter de liceu!
" E o mare cinste pentru un scriitor sa fie considerat demn de premiul Nobel,dar sa-l ia tine de sansa"
Mirecea Cartarescu sustine ca a lua un premiu Nobel inseamna a trece peste anumite criterii: in primul rand "Vârsta e, prin forţa lucrurilor, determinantă: rareori a luat acest premiu un autor sub şaizeci, ba chiar sub şaptezeci de ani. Notorietatea joacă şi ea un rol, chiar dacă unul ambiguu. Militantismul de un fel sau altul, mai ales cel politic, şi mai ales de stânga, anticapitalist, antiamerican etc. pare să fie, pe lângă calitatea literară, un criteriu de mare importanţă. Dar e posibil să fie avute în vedere şi altele. Zonele geografice par să fie alese prin rotaţie, de asemenea sexul autorului. "
M. Cartarescu este de parere ca oricine poate fi nominalizat pentru Nobel dar aceasta nu ar fi un castig sigur , atentia pierzandu-se odata cu urmatoarele nominalizari.Sustine ca sunt scriitori care au fost nominalizati de mai multe ori dar nu am luat niciodata premiul Nobel.
Ultima carte citita..........
MEMORIILE UNEI GHEISE de ARTHUR GOLDEN
Bineînţeles că succesul este un fenomen subiectiv. În timp ce unele persoane activeaza în acelaşi domeniu se pot dovedi mediocre altele pot atinge culmea succesului folosindu-se doar de ceva talent, inspiraţie şi uneori de o idee genială. Alteori succesul nu e decât noroc, care iarăşi este subiectiv, aşa încât drumul către succes n-ar trebui să fie compus decât din şirul personal de încercări pe care le facem pentru a ne atinge visele. Când afirm toate astea mă gândesc, bineînţeles, în primul rând la Chiyo Minoru - personajul principal al acestui roman, copila din căsuţa cherchelită de pe malul oceanului - şi nu nesemnificativ mă gândesc chiar la Arthur Golden, acest american ce a dat lovitura încă de la primul roman scriind despre pasiunea sa de o viaţă, cultura japoneză.
Memoriile unei gheişe este un bildungsroman. Pe de altă parte el este şi romanul unei vieţi şi al unui destin şi mai departe decât atît, este romanul unui mister. Pentru că fetita Chiyo va ajunge femeia Nitta Sayuri ,diamantul strălucitor al unui tip de femeie şi imagine de ansamblu al inspiraţiei japoneze.
Mi-a plăcut în mod expres maniera în care este scris romanul: mărturisirea de bătrâneţe, înşuruirea amintirilor celei ce a fost cândva gheişa Nitta Sayuri. Romanul capătă astfel tensiunea mărturisirii, impresia glasului pe care l-ar fi avut deja bătrâna gheişă.
În Memoriile unei gheişe nu există lucru mai demn de susţinut decât unul ce contrazice o idee din text: Chiyo este născută pentru a fi gheişă. Asta în ciuda faptului că Mameha, sora şi ocrotitoarea sa crede doar în devenirea acestui fapt. Tot şirul de întâmplări din viaţa lui Chiyo - întâlnirea cu domnul Tanaka, întâlnirea cu Preşedintele - reprezintă momente care o aduc tot mai aproape de momentul fericirii, într-o viaţă nefericită.
Pentru că şederea în casa Nitta, nevoită fiind să-i facă faţă lui Hatsumomo, marea rivală, nu este tocmai cel mai fericit sau uşor lucru pe care îl trăieşte. Îndrumările pe care le primeşte însă de la Mameha sunt exact ceea ce are nevoie pentru a se împlini.
Cât se poate de interesant este ritualul de mizuage, ce constă în licitarea virginităţii gheişei ucenice. Pentru împlinirea acestui lucru trebuie să-şi înveţe capacitatea de a seduce şi de a fi conştientă de capacităţile pe care le deţine ca şi femeie. Împlinirea acestui ritual este la propriu o trecere către o altă etapă, aşa cum este şi normal, din viaţa lui Sayuri. Mi se pare minunat modul în care este descris din punctul de vedere al obiceiului acest ritual şi cât de importantă este pentru ei, în acest roman, virginitatea unei femei care, în zilele noastre, se pierde din prostie şi idioţenie.
Per ansamblu Memoriile unei gheişe este o carte minunată ce la sfârşit chiar m-a emoţionat profund, este o carte care merită citită cu atenţie şi trăită prin forţa mărturisirii şi a subiectivităţii profunde. Din partea mea primeşte nota 10 si cred ca ARTHUR GOLDEN putea obtine premiul NOBEL cu MEMORIILE UNEI GHEISE.
Premiile nobel pentru literatura in perioada 1980-2009
Jean- Marie Gustave Le Clezio ''Le Pluge''
Gunter Grass ''The Tin Drum''
Orhan Pamuk ''Cartea Neagra''
Dario Fo ''Mistero Boffo''
Octavio Paz '' The labyrinth of solitude''
Imre Kertesz ''Kaddish for a child not born'
Joseph Brodsky ''Tornfallet''
Seamus Heany ''Beowul
TONI MORRISON" BELOVED
Beloved, cartea pentru care Toni Morrison a primit Pulitzerul in 1988, si premiul Nobel in 1993 este una dintre lecturile acelea in urma carora ramai cu un gol mare si greu in stomac. E o carte pe cat de frumoasa, pe atat de deranjanta; e o carte care pur si simplu atinge limita emotiilor umane.Am fost surprins placuta sa aflu ca pot face rost de acesta carte si totodata uimita cand abia am inceput sa aflu cum poate o persoana sa treaca prin atatea incercari la care ne supune viata.
In Beloved (Vintage, 1997), Toni Morrison exploreaza efectele sclaviei, la citiva ani dupa abolirea ei, intr-o comunitate de fosti sclavi ce-si cauta fiecare drumul in “libertate”. Intr-o libertate relativa, din moment ce albii inca mai pot intra in forta in curtile lor, din moment ce negrii inca trebuie sa astepte ca mai intai albii sa fie serviti in pravalii. O libertate care ofera totusi posibilitatea de a putea iubi si lucrurile mari, asa cum sint proprii copii.Sclavia nu lasa doar urme fizice pe trupurile lor, ci, mai ales, traume psihice adanci. Sethe isi castiga libertatea si dreptul de a fi om prin fuga. E gata sa ucida pentru acest drept si chiar o face. Isi ucide propriul copil, fetita cea precoce, pe-a carui piatra de mormint sta scris doar un singur cuvant: “Beloved”. Pretul libertatii e mare: izolarea, fuga baietilor si casa bintuita de spiritul fetitei. Trecutul revine insa odata cu aparitia lui Paul D si, mai apoi, a lui Beloved. Trecutul ia forma unor amintiri acute: viata la Sweet Home a lui Sethe si a lui Paul D, fuga, disparitia lui Halle, crimele, incarcerarea, Baby Suggs si sfintenia ei, crima lui Sethe, mortea lui Baby Suggs, retrasa de buna voie din lumea aceea lipsita de culoare, patata doar de sange.
Impresionanta e nu doar povestea, ci mai ales tehnica lui Morrison de a o reda, de a o recrea. Niciun personaj, de fapt, nu-l poti intelege . Fiecare isi spune replica, iar tu, cititor, esti prins captiv in cercul asta miscator; tu esti cel care pune amintirile si replicile cap la cap pentru a afla trecutul si a putea intelege prezentul.
Ce m-a impresionat iar e forta cu care Morrison foloseste culorile Alb-negrul; o lume nefericita, bintuita. Petele rosii de singe nu fac decit sa adinceasca prapastia dintre alb si negru. Culorile exista insa, chiar daca sint un vis Baby Suggs "mergea in pat pentru a se gandi la culorile lucrurilor"(pag 177).
La fel de impresionant e modul in care “exista” Beloved; o disparitie care, mai apoi, renaste intr-o aparitie fantomatica. Insa forta existentei ei e distrugatoare...exact ca si trecutul. Sunt de parere ca BELOVED a lui TONI MORRISON a meritat premiul nobel.
.http://www.filmoteca.ro/film/beloved
